Album de părinte

Despre ce să-ți povestesc azi, copile?

Despre cât de dor mi-a fost?

Despre cât de mult te-am așteptat?

Știu oricum că le-ai aflat pe toate 

și dorul

și dragostea 

și spaima de a nu te pierde.

Le-ai aflat pe toate în disperarea din îmbrățișările mele,

în dragul cu care privesc din ochii tăi mari și migdalați.

Voi face un album mare și colorat - mi-am zis-

în care să opresc toate dorurile astea,

tot râsul colorat

și jocul din privirea ta.

Unul în care, atunci când vei fi mare

și poate mai departe,

iar bratele mele prea scurte ca să te ajungă,

voi putea să-mi înmoi dorul de tine.

Ca inima mea să nu se ofilească în lipsă de toate astea.

Vei afla și tu cândva cum sunt cei tineri de prea multa vreme-

au tot felul de sentimentalisme

și n-aș vrea să m-aleg și eu cu pacostea asta.

Așa că, atunci când voi fi atât de neghioabă

încât să mă înmoi de tristețe,

voi privi printre râsetele noastre pline,

în albumul ăsta mare și colorat

pe care l-am legat împreună.

Și-atunci mă voi minți că nu am regrete

și nici inima întristată 

că nu ne-am adorat destul.

Voi ocărî -doar așa pentru mine-

ca a trecut totuși, neîndurător de repede.