tăcerea de la malul mării
Picioarele obosite se odihnesc
în nisipul moale și ud.
Marea se ceartă neagră cu vântul arțăgos,
ce se ia acum la harță şi cu părul meu.
Nu-mi pasă, îi dau pace.
Ochii mei închiși își caută liniștea în sunetul de valuri necăjite.
Nu mai văd acum nici valuri zbuciumate, nici vânt nemulțumit,
ci doar vorba lor împreună.
Şi e multă liniște în muzica asta
Îmi place.
O las să cânte tare în urechile mele
Și să-şi risipească tăcerea în mine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu