de ce fuga din calea tigrului ne împiedică să slăbim

Știm deja cu toții că felul nostru de a trăi azi nu prea mai are nimic în comun cu cel în care se derula viața în vremurile în care oamenii trăiau nomad și se hrăneau cam cu ceea ce găseau în jurul lor. Cu doar vreo 10000 de ani în urmă, oamenii au început să stea într-un singur loc, pe o perioadă mai lungă de timp, și-au construit așezări, au început să crească animale și să cultive terenuri. Încet, încet, accesul la hrană a devenit tot mai facil, ceea ce a făcut ca perioadele fără mâncare să fie tot mai scurte, ajungând ca în zilele noastre, mâncarea să crească direct pe rafturi în magazin și la noi în frigider.

Doar că asta nu a fost singura schimbare care a mișcat cursul evoluției noastre. De scurtă vreme încoace schimbările au fost tot mai rapide, tehnologia a avansat razant, iar noi ne-am trezit cu viața pusă aproape toată sub controlul unui aparat mic cât palma noastră, dar în care ne sunt salvate secretele, planurile și amintirile. Toată lumea ne poate găsi oriunde și la orice oră. 24 de ore din 24, telefonul nostru sună sau vibrează continuu mesaje, informații și notificări. Lucrurile curg pe repede înainte, alergăm între serviciu și treburile casnice, vrem să fim suficienți pentru copiii noștri, pentru partenerul nostru dar și pentru prieteni, iar printre ele mai îngesuim și ceva pentru sufletul nostru. Poate, poate, ne iese, fiindcă asta o lăsăm mereu mai pe la urmă.

Lumea noastră a devenit extrem de agitată, iar noi încercăm să ținem pasul. Suntem atât de prinși în această agitație încât nici măcar nu ne mai dăm seama că trăim ca și cum am fi aproape în permanență fugăriți de un tigru.

Tocmai asta s-a schimbat mult în ultima vreme, cantitatea de stres căruia corpul nostru trebuie să-i facă față.

Scutul nostru în fața stresului este sistemul nostru nervos. Când corpul se simte în pericol, se activează imediat sistemul nervos simpatic. El ne crește tensiunea arterială, pulsul și frecvența respiratorie, eliberează cortizol și mobilizează glucoza din țesuturi, astfel încât organismul să dispună de combustibil pentru o reacție de tipul luptă sau fugi. În situația asta el n-are timp de vorbe și procese inutile, este concentrat doar pe supraviețuire. Prin urmare, digestia, producerea de hormoni sexuali, repararea țesuturilor, întărirea sistemului imun sau arderea grăsimilor reprezintă, într-o astfel de situație, ceva nesemnificativ și vor fi ignorate. Ele vor putea fi băgate în seamă doar atunci când organismul nostru se va afla din nou în echilibru și într-o stare de calm. Asta este treaba celeilalte componente a sistemului nostru nervos, componenta parasimpatică. Ea iubește calmul, prin urmare va încerca să normalizeze frecvența cardiacă, să coboare tensiunea arterială, va reduce hormonii de stres, mobilizează sângele înapoi către sistemul digestiv și va lăsa corpul să-și repare țesuturile.

Este foarte evident acum de ce suprastimularea unei componente a sistemului nostru nervos o păgubește pe cealaltă și ne afectează sănătatea, hormonii și relațiile cu ceilalți. Un sistem nervos hiperstimulat, deci aflat sub cârmele componentei simpatice, va elibera cortizon în exces, slăbind în timp suprarenalele, ceea ce duce la oboseală cronică și epuizare, tulburări de somn, depresie și anxietate, tulburări de ciclu menstrual,  infertilitate, un sistem imun șubred și chiar creștere în greutate.

Nu spun acum că toate persoanele aflate în stres sunt supraponderale. Ceea ce vreau să scot în evidență este că una din cauzele pentru care  ne chinuie kilogramele în plus, chiar și în în ciuda restricțiilor alimentare sau a sportului intens, poate fi supraexpunerea la stres.

Pentru absolut tot ceea ce se întâmplă în corpul nostru, de la fiecare clipit, până la digestie sau faptul că ne mișcăm, se folosește energie. Organismul nostru are două surse principale de energie: glucoza si grăsimile. Glucoza este depozitată în mușchii noștri și în ficat sub formă de glicogen, iar atunci când organismul nostru se simte în pericol și are nevoie rapid de energie, el va apela la rezervele din ficat și mușchi, dacă nu există suficientă glucoză disponibilă în sânge. Ca și analogie, când strămoșii noștri erau atacați de un animal, corpul lor își punea la bătaie toate resursele pentru a scăpa cu viață. Și ce legătură avem noi cu asta, m-ați putea întreba, zilele acelea sunt de mult trecute, neșansa de a fi alergați de un tigru în zilele noastre e aproape inexistentă. Ceea ce nu știm noi este că creierul nostru nu face diferența între acel fel de stres și stresul produs de faptul că nu ajungem să ne luăm la timp copilul de la școală, că nu terminăm un proiect la timp sau că nu dormim bine. Corpul resimte doar pericolul, iar asta va genera tipul de reacții de care spuneam mai sus. La fel de mult stres se poate resimți în corp și atunci când ne aflăm  pe o dietă cu restricție calorică mai multă vreme, o dietă nesănătoasă sau când exagerăm cu exercițiile fizice de intensitate mare.

Glucoza este, deci, primul combustibil la care apelează organismul atunci când are nevoie rapid de energie. Grăsimea, în schimb, este transformată lent în energie, motiv pentru care corpul nu va apela nicicând la ea atunci când este în stare alertă. Altfel zis, când viața noastră se simte ca și cum ar fi în pericol, organismului nostru nu-i pasă dacă noi avem zece kilograme în plus și vrem să le ardem, el nu vrea decât să fugă cât mai repede din calea pericolului. Dar grăsimea se arde cel mai eficient atunci când corpul se află într-o stare de siguranță, deci sub dominația sistemului nervos parasimpatic.

Cei dintre noi care nu-și pot reduce greutatea în ciuda strădaniei de la sala de sport, sunt cei ce trăiesc sub dominația sistemului nervos simpatic și implicit a unui sistem parasimpatic slăbit. Ca să ne normalizăm greutatea trebuie să reducem încărcătura simpatică a sistemului nostru nervos și să o întărim pe cea parasimpatică. Cu răbdare și calm.

Dar oare cum putem face asta? În primul rând învățând să spunem și nu. Nu mereu, dar din când în când e foarte sănătos. Apoi, e important să ne punem suficient  de devreme la culcare pentru că sistemul nervos parasimpatic lucrează în timpul nopții. Cortizolul începe să se sintetizeze în organism începând cu ora 2 dimineața, deci cu cât câștigăm mai multe ore de somn înainte de ora asta, cu atât mai mult sistemul nervos parasimpatic va avea mai mult timp pentru a-și face treaba, una dintre ele fiind și aceea de a arde grăsimile. Tot fitness pentru un sistem nervos parasimpatic slăbit sunt și exercițiile de respirație, plimbările lungi sau yoga.

Dacă suntem învățați să trăim cu piciorul mereu apăsând pedala de accelerație, și exercițiile de respirație, și yoga sau orice altceva din ceea ce facem și presupune să o luăm mai molcom, ni se va părea mai întâi nefiresc și vom spune că nu e pentru noi. 5 minute de stat în șezut, în care ne concentrăm pur și simplu la respirația noastră ni se vor părea o pierdere de vreme. La început nu vom simți nicio diferență, la fel cum și cu 5 minute de ridicat greutăți nu ne vom crește masa musculară. Este nevoie de repetiție și răbdare. Ideea este să găsim o strategie potrivită nouă prin care  să ținem cât mai mult timp tigrul în cușcă, să-l îmblânzim și să-l hrănim cât să fie mulțumit. Să nu-l lăsăm să ne scape din hamuri, fiindcă astfel, vom fugări prin viață cu el mereu în urma noastră. Iar asta ne va afecta sănătatea și starea de bine. Pentru că nu poți fi într-o stare de stres și să te preocupi de sănătate în același timp.

sursa foto: unsplash.com