Viața la patru ani e mișto. Sau cel puțin așa ar trebui să fie.
Când ai patru ani, viața e în multe feluri. E colorată, cu miros de acadea și gust de bezele, e curată, candidă și hazlie, frământată de întrebări și luminată de descoperiri, e plină de joc și râs. La patru ani, viața nu e deloc plictisitoare.
Am cam uitat cum se simte pe piele inocența, aia în care râzi cu poftă, cu inima ușoară, când ești plin tot doar de bucurie, fără griji și lucruri copleșitoare de adulți, când doar ACUM contează iar mâine sau mai târziu nici măcar nu există ca noțiune .
La patru ani, viața are încă miros de piele de mamă, cea mai frumoasă și bună fetiță din lumea ta, care nu are voie să se joace cu mașini și pistoale fiindcă alea sunt jocuri periculoase, da, da, jocuri doar pentru băieții ca tine și tati.
La patru ani, îmbraci visele urâte în baloane imaginare și le dai drumul afară pe sub ferestre, nu le lași să se ascundă și să se depună în tine așa cum fac oamenii mari.
La patru ani, lumea e doar caldă sub plapuma moale, ghemuit în brațe de părinte, ascultând și născocind povești fanteziste.
La patru ani, înghețata trebuie să fie neapărat la cornet, cu două globuri în ea, unul verde iar celălalt albastru, care îi musai să stea deasupra ca să fie acesta gustul pe care-l vei simți cel dintâi.
La patru ani ai cate un de ce? pentru orice îți iese în cale.
La patru ani, încă ai pe tine miros dulce de copil mic.
Viața la patru ani e ca un borcan plin cu bomboane din a cărei dulceață îmi dai și mie zi de zi și mă scoți astfel din haina posacă de om mare cu care mă acopăr uneori.
Viața la patru ani e fără povară, e plină de joc și bucurie care-ți umple tot corpul și te face să crești frumos om mare. Viața la patru ani e mișto, sau cel puțin așa ar trebui să fie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu