din toate, cu măsură

Nu e nici pe departe vorba că trebuie să fim perfecți. Cu toții avem puncte vulnerabile și este în regulă asta. Fie că e vorba de o bucățică de ceva dulce, o bere seara, o țigară la cafea, ronțăitul în fața unui film, fiecare avem ( măcar) o slăbiciune la care tânjim sau un obicei în fața căruia e greu să rezistăm. Însă faptul că ele există, că sunt gustoase, că ne liniștesc anxietatea sau pur și simplu ca ne-am obișnuit cu ele, nu înseamnă nici că ne sunt necesare și nici că ne fac bine. De fapt, știm cu toții că nu ne fac, de-asta le și numim slăbiciuni. Doar că, în loc să le privim cu sinceritate și să vorbim deschis despre ele, ceea ce ar determina o mai mare conștientizare și asumare a noastră visavis de obiceiurile noastre, slăbiciunea noastră e cea care le caută scuze și ne aruncă direct într-o poziție defensivă din care săgetăm cu argumente mai mult sau mai puțin valide.

Dar nu trebuie să ne argumentăm alegerile în fața nimănui. Tot ceea ce facem e numai și numai treaba noastră. Nu trebuie să dăm socoteală străinilor, medicului sau vecinilor noștri nici dacă fumăm, nici dacă bem alcool, dacă avem o dietă nesănătoasă sau dacă n-avem chef de sport. De ce ar trebui ca starea noastră de bine și sănătate să devina treaba altcuiva? 

Dar nu e nicicând treaba altcuiva, ci doar a noastră, iar scuzele pe care le spunem cu voce tare și prin semiadevaruri în fața celorlalți, sunt de fapt scuze în fața noastră. Pentru că noi știm că zahărul nu ne face bine, că alcoolul ne intoxică ficatul și creierul, că fumatul ne otrăvește plămânii și inima, că nemișcatul ne scurtează viața, dar dacă e "cu măsură", parcă nu e chiar așa de rău. 

"Din toate, cu măsură", este scuza noastră în fața slăbiciunilor noastre și cea mai mare minciună prin care ne sabotăm singuri. Mă întreb mereu, oare cât înseamnă măsura asta? O linguriță, o lingură, un kilogram? O dată pe zi, pe lună sau pe an? Exact, înțelegeți ce vreau sa spun.

Eu nu cred că avem nevoie din toate cu măsură. Nu cred că e musai să mâncăm din toate doar fiindcă ele există, că ni se par gustoase sau fiindcă ni s-a spus cândva că ar fi bune. Știm deja că alegerile noastre alimentare influențează gusturile și poftele noastre. Indulgența noastră în fața măsurii e pe atât de largă pe cât de mică este rezistența noastră la frustrare. Deci, cu cât ne place mai mult confortul și n-avem chef să mergem prea departe cu limitele toleranței noastre, cu atât vom găsi mai multe scuze și semiadevăruri care să ne țină de cald în delăsarea noastră. Dar alegerile din stilul nostru de viață sunt obiective cu bătaie lungă. De prea puține ori ceea ce facem într-o zi are rezonanță imediată. De exemplu, ne putem îmbunătăți digestia, somnul sau nivelul de energie într-o perioadă relativ scurtă de timp, dacă suntem atenți și consecvenți la alegerile noastre, dar de cele mai multe ori, ecoul lor îl resimțim în ani.

Când ne raportăm la viață, tindem sa ne concentrăm pe lungimea și nu pe calitatea ei. Sănătatatea din viață e importantă, perioada în ani în care suntem activi, în care putem avea grijă singuri de noi, în care mintea noastră e clară și în care ne putem mișca fără durere. Dar toate astea nu vin de nicăieri, ci din luciditatea cu care alegem în fiecare zi pentru noi și nu împotriva noastră.

sursa foto: unsplash.com