de ce stresul adaugă kilograme

Vorbim foarte mult despre stres. Nu îl vedem la propriu, dar îl simțim cum intră insidios în viețile noastre, ne acaparează asemenea unui parazit și ne suge seva, punând stăpânire pe viața noastră. Stresul a devenit vinovatul pentru tot ceea ce nu funcționează în viața noastră. Pe el dăm vina atunci când ne simțim agitați, furioși, nu ne ies lucrurile, atunci când avem frustrări, suntem apatici sau neliniștiți.

De multe ori nici măcar nu știm că e acolo, am învățat să-l tolerăm în tăcere și cu oarecare resemnare. Nu suntem toți drama queen, unii dintre noi umblăm mai temperat și cumpătat prin viață, ne vedem de ale noastre încercând să o scoatem la cale fără prea multă gargară. Felul acesta de oameni mai taciturni în exprimarea nevoilor lor sunt și aceeia care ajung să fie cei mai afectați de stres, în timp.

Stresul nu e boală nouă. El a apărut în viața noastră cel puțin după ce  Adam și Eva au fost izgoniți din Grădina Edenului. Numai că fațetele stresului s-au schimbat între timp. Dacă înainte teama că mâncarea nu ar fi de ajuns, calamitățile naturale, războiul sau un posibil atac al unui animal sălbatic erau cauzele majore de stres, în zilele noastre anxietatea are de-a face mai mult cu nesiguranța financiară, grija pentru viitorul copiiilor noștri sau pentru starea noastră de sănătate. S-a schimbat, de asemenea, și durata lui. Pe vremuri, după o perioadă de stres acut urma mereu liniștea,  când lucrurile se așezau înapoi pe făgașul lor normal. Astăzi însă, grijile noastre sunt aproape permanente, ne trezim cu ele, iar seara ne băgăm în pat, cu ele mai departe în mintea noastră.

Dar noi avem un prieten care răspunde mereu atunci când avem de-a face cu stresul. Cortisolul este hormonul care se mobilizează atunci când corpul noatru se simte amenințat. El este un prieten bun atunci când învățăm să-l mai și lăsăm în pace și nu-l agasăm continuu. Însă atunci când anxietatea și grijile ne acaparează viața, îl stimulăm în exces, iar el o ia razna. Simțind pericolul, el ne va reduce rata metabolică, continuu îngrijorat că nu vom dispune de resurse suficiente pentru a supraviețui. O rată metabolică încetinită înseamnă arderi mai lente, iar când starea aceasta persistă, vom lua în greutate, sau nu vom putea slăbi. De asemenea, cortisolul ne crește tensiunea arterială și frecvența cardiacă, nivelul colesterolului crește și el, iar în timp se dezvoltă rezistența la insulină, precursoarea diabetului zaharat de tip 2.

Cortisolul are o plăcerea sadică de a ne adăuga grăsime în jurul taliei și pe brațe. Când măncăm mai puțin încercând să reducem numărul de calorii tocmai pentru a  pierde în greutate, nu facem decât să reușim efectul invers, fiindcă vom accentua acea frică a lui că nu dispunem de suficiente rezerve. Așa că el funcționează după modelul învățat și încetinește și mai tare arderile metabolice. Dar se mai întamplă încă ceva. Primind oarecum continuu semnale că nu are mâncare de ajuns fiind setat pe modul de supraviețuire, când va da de hrană, el ne va da imbolduri și pofte ca să mâncăm cam tot ceea ce ne iese în cale. Și de-aici toată frustrarea și cercul vicios pe care îl știm deja.

Prin urmare, atunci când vrem să scăpăm de greutatea în exces, greșim dacă ne concentrăm doar pe intensitatea exercițiilor fizice sau pe numărul de calorii pe care îl consumăm. Mai întâi trebuie rezolvată problema cortisolului, iar el se potolește doar atunci când noi calmăm stresul.

Cum am putea reuși asta? Cu mici schimbări, răbdare și consecvență. Ieșirile în natură reduc anxietatea și calmează sistemul nervos. Zahărul, băuturile dulci, alimentele supraprocesate și cafeaua în exces hiperstimulează sistemul nervos, prin urmare ar fi bine să le evităm. De asemenea, calitatea somnului este foarte importantă, mai ales orele înainte de miezul nopții, să nu faceți rabat de ele. Exercițiile de respirație, meditația și yoga la fel, calmează sistemul nervos. Chiar și numai cinci minute pe zi integrate zilnic în rutina noastră își cumulează efectul și întăresc în timp sistemul nervos parasimpatic, acea parte a sistemului nervos care ne ajută să redobândim starea de calm și liniște. Așa îmblânzim stresul.