hoțul din viața noastră

Stresul a ajuns să facă parte din viața noastră într-o așa măsură încât uneori nici nu-l mai sesizăm. Nu trebuie să doară, nici măcar nu trebuie să-i auzi vocea și totuși știi că e acolo, îl simți în respirația grăbită, în vâjâiala pe care o simți aproape continuu în capul tău, în lipsa de răbdare, în impulsivitatea cu care răspunzi, în toate gândurile din capul tău a căror voce nu se mai oprește. Îl vezi în colăcelul acela din jurul taliei de care, oricât te-ai abținut de la mâncare tot nu ai reușit să scapi, sau în nevoia aceea de ceva dulce care te frustrează, fiindcă ai impresia că ești continuu în luptă cu tine și cu mintea ta, care parcă încearcă cu tot dinadinsul să te saboteze.

Noi, oamenii, am deprins o abilitate mare de a tolera stresul, ne chiar mândrim cu cât de multitasking suntem, de cum nu avem timp de nimic și că suntem mereu în alergătură, continuu cu ceva de făcut. Am o oarecare bănuială că a ajuns chiar să ne și placă să lăsăm impresia că am fi mereu ocupați și pe grabă,  fiindcă ne face să ne simțim mult mai importanți, oarecum.

Dar nu e bine când ne curge continuu adrenalină prin vene, nu suntem construiți astfel. Pe perioade scurte, corpurile noastre pot face față chiar și unui stres încăpățânat, doar suntem fabricați într-un mod extraordinar. Dar atunci când scăpăm stresul din lesă și îi permitem să ne controleze viața, nu suferă doar somnul sau greutatea noastră, ci întreaga noastră biochimie se schimbă, ceea ce ne afectează pe termen lung imunitatea, sănătatea fizică și emoțională și relația noastră cu noi și cei din jurul nostru.

Aș vrea să vă explic un pic ce se întâmplă în noi atunci când ne confrumtăm cu un factor stresant. Mereu încerc să aflu dedesubturile, să înțeleg la nivel celular efectele alegerilor pe care le fac, fiindcă asta îmi aduce multă claritate și determinare. Totul are, în fond, o explicație.

Într-o situație acută de stres, primul hormon pe care corpul nostru îl eliberează este adrenalina. Rolul ei este ca noi să scăpăm cu viață din pericol. Prin urmare, va încetini toate funcțiile care nu sunt importante pentru a economisi astfel energie. În același timp, va amplifica acele funcții care au menirea de a ne scoate din amenințarea pericolului, ne va crește tensiunea arterială, ne va accelera ritmul cardiac, respirația ne va deveni mai intensă și mai superficială, astfel încât noi să putem fugi din calea pericolului. În mod normal, după ce pericolul dispare, toate aceste funcții ar trebui să revină la ritmul lor obișnuit.

Provocarea apare atunci când rămâi blocat în această reacție, când peste tot în jurul tău vezi doar pericol. Eu m-am simțit astfel în perioada în care copiii mei erau foarte mici, simțeam că trebuie să îi supraveghez continuu, ca nu cumva să li se întâmple ceva. Asta mi-a afectat enorm de mult somnul, dormeam superficial, mereu parcă cu urechile ciulite, pregătită de reacție, ca nu cumva să fiu luată prin surprindere.

În faza a doua a stresului, corpul începe să producă cortizol, ceea ce, în sine, este ceva bun, fiindcă cortizolul este un puternic antiinflamator și ne protejează de inflamația provocată de adrenalină. Când pericolul nu trece însă, ci se prelungește pe mai mult timp, cortizolul fiind și el un hormon de stres, preocuparea lui va fi aceea de a face rost de rezerve de energie, astfel încât corpul nostru să dețină suficiente resurse de a lupta cu pericolul. Va favoriza astfel depunerea de grăsime, grăsimea fiind un fel de cămară a noastră pentru vremurile sumbre. Și tot din grija lui de a nu rămâne subnutriți va face să rezistăm cu greu poftei de ceva dulce sau să nu ne repezim  la punga de cipsuri din dulap. Cortizolul va tinde să găsească energie din orice, va apela inclusiv la țesutul muscular dacă e nevoie, pentru a-l folosi ca sursă de energie, ceea ce în timp, printre altele, va duce la scăderea ratei metabolismului nostru.

În timp și calitatea somnului nostru va avea de suferit. Tipic pentru această fază sunt trezirile în timpul nopții, pe la orele 2-3, uneori însoțite de dificultatea de a readormi la loc.

Când faza a doua a stresului se întinde și pe mai departe, suprarenalele noastre vor lucra sub presiunea producerii de cortizol, până la nivelul în care ajung să se epuizeze și nu vor mai fi capabile să facă față cererii. Astfel, nivelul cortizolului din sânge va scădea, ca efect al oboselii suprarenalelor. El este însă hormonul care ne dă acel imbold dimineața de a ne ridica din pat și de a ne face planuri pentru ziua ce urmează, valoare lui în sânge fiind maximă în timpul dimineții. Prin urmare, când el nu este produs în cantitate suficientă, ne va fi greu să ne ridicăm din pat, ne vom simți obosiți și epuizați încă înainte ca ziua noastră să fi început măcar. 

Dacă simțiți o rigoare în articulații dimineața, poate fi tot un semn de oboseală adrenală.

Pe măsură ce ziua se scurge, scade și valoarea cortizolului din sânge, dar totuși, într-un organism echilibrat, cantitatea aceasta va fi suficientă ca noi să ne ducem lista cu lucruri de făcut la bun sfârșit. Când suprarenalele noastre sunt stoarse însă, după-masa ne vom confrunta cu o lipsă acută de energie, vom avea nevoie de un somn, de o cafea sau măcar ceva plin de zahăr, ca să mai putem trage un pic de noi până în seară.

Oboseala cronică nu se repară prin două nopți dormite bine. Sursa ei este o epuizare a suprarenalelor, condiție ce s-a inserat cronic, în toți anii de ignorare a semnalelor corpului nostru prin care foar voia să ne spună că stilul nostru de viață îl solicită prea mult. Pe ele trebuie să le îngrijim ca să ne simțim din nou revigorați.

Dar ce putem face? În primul rând, nu vă descurajați,  aveți răbdare și rămâneți focusați. Apoi asigurați-vă că mâncarea pe care o consumați e neprocesată, cu vă hrăniți cu multe fructe și legume proaspete, că e integrală și densă nutritiv, astfel încât corpul să dispună de nutrienți pentru refacere. 

Exercițiile de respirație diafragmatică și meditația calmează sistemul nervos simpatic și întăresc partea de calm și liniște pe care o dobândim doar dacă avem un parasimpatic stabil. Apelați la ele măcar 10 minute pe zi. Mișcarea regulată, de intensitate mică și moderată, de genul plimbărilor prin natură sau yoga vor contribui și ele la calmarea stresului și la un somn mai bun. 

De asemenea, evitați tot ceea ce vă poate suprastimula sistemul nervos, în special în cea de-a doua parte a zilei: zahărul și dulciurile, cafeaua, băuturile energizante, consumul regulat de alcool (care, contrar așteptărilor, pe termen lung sporește starea de anxietate) și timpul petrecut în fața ecranelor. 

Ca să sporiți starea de bine și siguranță pe care o resimțiți, încercați să vă mutați atenția pe evenimente din viața voastră pentru care sunteți recunoscători, înconjurați-vă de oameni care vă fac să râdeți, de oameni empatici și reduceți ( ideal ar fi să eliminați) timpul pe care îl petreceți cu oameni care nu vă fac bine.

sursă foto: unsplash.com