femeia

 

Să fii femeie it's a really big thing. Nu am fost mereu conștientă de asta, din păcate, ci abia mai târziu, în timpii de după treizeci și ceva de ani. 

Să mă nasc femeie a fost primul meu noroc în lumea asta. Însă de conștientizarea aceasta am fost în stare abia după ce am găsit pacea în mine; abia atunci când am simțit că puterea mea stă în vulnerabilitate și blândețe și nu în încrâncenarea cu care umblu prin viață. Când n-am mai simțit impulsul de a-mi ascunde senzualitatea, când simțindu-mă privită nu m-am mai acoperit de stânjeneală ci m-am lăsat trasă în fluxul acelei emoții, abia atunci am aflat și că feminitatea nu stă nici în rochii și nici în farduri (deși ajută și ele), ci într-un fel de a te potrivi acolo înăuntru, sub pielea ta, în dozajul perfect de dăruire, frumos și empatie, de căldură și poezie, de dans și muzică, și roz, și sclipici uneori, pe care fiecare femeie îl poartă înăuntrul ei. 

Să fii femeie it's a really big thing - să nu uitați asta niciodată. Iubiți-vă pentru toată căldura, dăruirea, blândețea, nefrica, determinarea și strădania prin care știm să fim prin viață. Pentru viața pe care suntem în stare să o aducem pe lume și să o transformăm în oameni mari. Pentru iubire necondiționată și altruism.  

Învățați să vă iubiți cu brațele deschise, cu blândețe și fără judecată, așa cum faceți de atâtea ori cu copiii, soții, prietenii sau iubiții voștri. Bucurați-vă pentru tot ceea ce descoperiți înăuntrul vostru, în oglindă, în minte și în suflet.  Fiindcă e ceva deosebit în a fi femeie, iar asta nu poate oricine.