ce mai spune lumea

De la minte spre inimă e cel mai scurt drum de parcurs
Și totuși aleg uneori cărări întortocheate
Chiar de știu că mă rătăcesc aiurea printre ele
Fără rost, zi după zi.
Dar așa face lumea.
Stă cu mintea prinsă în aceleași gânduri
Chiar de n-au fost de folos nici ieri, nici luni, nici zilele din urmă.
Umblăm parcă în transă
Vrem să fim mai mult, să avem mai mult
De parcă nu am fi destui așa cum suntem.

Știam cândva că suntem destui și perfecți
Așa ne-a  lăsat viața
Doar că am crescut de-atunci,
Au trecut ani și am uitat,
Și nu mai e nici prea mult timp,
Tot asta zice lumea.
Trebuie să facem, să facem din nou
Nu prea e mult timp să te privești și să-ți placă de tine
Cum ar putea? Când ești prea mult cu privirea în lumea altora
Și prea puțin în lumea ta.

Cât nonsens pot face oamenii, spune uneori copilul
-iar eu aproape că râd la ideea asta
Dar văd cum îi fură de viață gândurile încâlcite
Și ei nici măcar nu bagă de seamă.
Și atunci mă bușește plânsul.
Ce risipitori am devenit cu viața.
Avem încă cale lungă până la noi.
Până la cărarea aceea scurtă dintre inimă și minte
Ce apare după ce închizi gura și-ți deschizi pieptul.
Și de unde unii zic că ar începe fericirea.

Sursa foto: unsplash.com