când visele sunt mai mari decât teama

Așa scrie, la un moment dat, Viola Davis în autobiografia ei, Finding me, una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit în ultima vreme. Nu e doar o altă biografie de vedetă, ci o poveste puternică și dureros de reală a unui copil de culoare într-o lume a albilor, crescut în sărăcie cruntă, într-o familie conflictuală, cu un tată abuziv. Și totuși, e o poveste frumoasă, a unui copil curajos care n-a renunțat la vise și a ajuns un adult împlinit.

E o poveste grea și apăsătoare, care a stârnit în mine multă revoltă și durere, iar pe măsură ce o citești simți aproape carnal sărăcia la cel mai jos nivel cu putință.

Cum miroase copilăria Violei Davis? Miroase a urină și haine umede, murdare, fiindcă mai mereu aveau doar apă rece, uneori nici măcar atât, și tot atât de rar săpun sau obiecte de igienă personală. Cum sună copilăria Violei Davis? E gălăgioasă, plină de violența verbală și fizică a tatălui care își bate nevasta în miez de noapte, e terorizată de zgomotul șobolanilor care mișunau în jurul lor, mai ales în timpul nopții când, de frica de a nu fi mușcați, copiii își înveleau haine în jurul gâtului și e plină de rușinea copilului care  conștientizează sărăcia și dereglarea familiei în care trăiește.

Și totuși, e o poveste cu final frumos. Copilul căruia toate statisticile din lume nu-i dau aproape nicio șansă de reușită, ajunge să-și împlinească visul. Ca actriță, Viola Davis a câștigat două premii Tony, un premiu Emmy și un premiu Oscar.

Cartea asta a rămas cumva în mine. Sunt plină de admirație pentru oamenii care nu renunță, chiar și atunci când ar avea o mie de motive să o facă sau care nu se ascund sub scuze ca să-și justifice lamentarea. E impulsul de care avem și noi nevoie că, atunci când îți dorești cu adevărat, se poate. Chiar dacă ai de înfruntat privirile neîncrezătoare ale celor din jur, ideile preconcepute ale societății sau demonii tăi interiori care îți spun că nu are niciun rost. Ba are.

Ce mi-a mai plăcut la cartea asta e sinceritatea cu care Viola Davis vorbește despre adevărul ei. Într-o lume în care pornirea e să ne ascundem după filtre și să cosmetizăm imperfecțiunile, poveștile sincere sunt rare și tocmai de aceea valoroase.

Finding me nu e doar o biografie. E și o carte despre limitările societății noastre dominată de superficialitate și prejudecăți, despre cât rău putem face atunci când nu ne pasă sau alegem să ignorăm, dar e și despre iertare, empatie și puterea binelui.

Din păcate, cartea nu e încă tradusă în limba română, a apărut de curând, eu am citit-o în engleză. Dar dacă vreți să o ascultați pe Viola Davis vorbind despre carte și despre viața ei, Oprah o are invitată într-un episod pe Netflix tradus și în limba română. E foarte frumos de urmărit. Link-ul clipului îl găsiți în comentarii.