deasupra noastră



Curgea cu picuri mari și grei
De deasupra noastră,
Vântul arunca plin de mânie
Frunze, crengi și tot ce mai găsea în cale.
- S-au certat, mama, mi-ai spus
Și te-ai așezat moale în fața geamului prin care priveam neliniștea.
Se auzea doar ploaia. Și inima ta blândă.
Ți-am luat mâna într-a mea,
E încă atât de mică și crudă.
O țin aproape, strâns, ca să mai iau încă o dată din farmecul lumii tale inocente.
Îmi place acolo, e curat și pur
și fără impostură.

- S-au certat norii, mama,
iar acum le curg lacrimile.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ce se întâmplă cu hormonii noştri

cu glicemia la dresaj

Hipocrate știa deja