deasupra noastră



Curgea cu picuri mari și grei
De deasupra noastră,
Vântul arunca plin de mânie
Frunze, crengi și tot ce mai găsea în cale.
- S-au certat, mama, mi-ai spus
Și te-ai așezat moale în fața geamului prin care priveam neliniștea.
Se auzea doar ploaia. Și inima ta blândă.
Ți-am luat mâna într-a mea,
E încă atât de mică și crudă.
O țin aproape, strâns, ca să mai iau încă o dată din farmecul lumii tale inocente.
Îmi place acolo, e curat și pur
și fără impostură.

- S-au certat norii, mama,
iar acum le curg lacrimile.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

niște lucruri nu prea bune pe care le am de spus despre produsele lactate

cu glicemia la dresaj

ce se întâmplă cu hormonii noştri