cu mintea aiurea

Ce poate îmbrăca mai bine o femeie decât un parfum. Şi nu unul oarecare.  Nothing but Chanel No.5 and a smile a răspuns Marilyn Monroe la întrebarea  What do you wear to bed?. Un parfum senzual, simbolul perfect al rafinamentului clasic, al cărui mireasmă s-a dispersat mistic de-a lungul unui secol și a cărui esență rămâne la fel de modernă și de actuală. Un parfum care poate fi purtat oricând și oriunde - asta și-a dorit Gabrielle ''Coco'' Chanel. Dar Chanel No.5 a devenit mai mult decât atât. Un parfum autentic, atemporal și plin de rafinament, simbol al feminității sofisticate. Ignorând convențiile acelor timpuri, când un parfum purta o singură aromă florală, Chanel No.5 îmbină peste 80 de arome într-o maniera unică, care sparge tipare și sfidează timpul. Prin note moderne în care predomină iasomia, trandafirul, Ylang-Ylang, lemnul de santal, neroli și vanilie, alături de iubire nebună, nostalgie sfâșietoare și pasiune, inspirate de propria ei v...

Acum patru ani, când ușa electrică se deschidea cu gura ei pătrățoasă în fața mea, am oftat ușurată la gândul cǎ a fost ultima zi acolo. Auzind-o cum se închide metalic în spate, am luat-o ca pe o promisiune că va fi pentru totdeauna. Timp de 18 luni, bătute pe muchie, intram dimineața cu sufletul strâns și plâns, ieșeam de-acolo cu ușurarea unei alte zile care a trecut. Ceea ce se întâmpla înauntru era greu și urât. Şi atât de departe  de ceea ce-am crezut ca va fi. Un joc prost de actori mediocri, râsete false și vorbe rele aruncate cu zâmbetul pe buze. A fost prima dată când am simțit atât de expresiv cum valoarea unui om pălește în fata banului și a gloriei silite. Cum aroganța se suie indiferentǎ pe demnitatea altora, le stoarce curajul ca apoi să-și bată palmele, mulțumită că a făcut treabă bună. Aroganța nesimțită e arma omului slab, nu a celui puternic - aşa cum credeam atunci. Aparent, pare un ecuson al încrederii și puterii, e însă doar cârpeală proa...

Astăzi am o recomandare, mai ales pentru aceia dintre voi care sunteți preocupați de organizarea și simplificarea vieții. De Marie Kondo probabil ca ați mai auzit. Este un renumit expert în organizare și autoare a trei cărți vândute în peste 7 milioane de exemplare în întreaga lume. Cea mai cunoscuta dintre ele -  Magia ordinii (orig.: The Magic of Tidying Up) ,  apăruta în 2011, a devenit un best seller în Japonia, America și Europa și s-a vândut în peste doua milioane de exemplare. Miniona japoneză a apărut acum cu un  serial pe Netflix: Tidying Up with Marie Kondo , în care, cu multă grație și discreție reușește sǎ reorganizeze și sǎ debaraseze locuințele oamenilor de lucrurile în surplus și nefolositoare. După o astfel de curǎ te simți ca după  o ședința de psihoterapie sau o vizita la spa.😊 Atât este de eficientǎ și îndrăgită micuța doamnă Kondo, încât americanii i-au transformat numele în verb, a cărui semnificație este acela de a elibera/aranja ...

                                        Mǎ gândesc deseori la el. În ultima vreme parcǎ tot mai des, deṣi au trecut deja mai mult de zece ani. A plecat de tot, iar sentimentul ireversibilității e al naibii de amar. Mi-ar fi plăcut să-mi cunoască soțul, sǎ se bucure și el de copilul meu, sǎ-l ia pe piciorul lui și sǎ-i aducă și lui iepurași, așa cum făcea când eram eu micǎ. Atunci era încă destul de tânăr, acum ar fi avut peste 100 de ani.  ''Îmi pare rău cǎ n-am reușit sǎ stǎm azi de vorbǎ'' mi-a spus el în timp ce îmi luam, în fugǎ, rămas bun. I-am răspuns, grăbind spre mașinǎ și întorcând ușor capul spre el ''ne vom face timp data viitoare'', convinsǎ fiind cǎ îl voi regăsi mereu acolo, așezat pe un scaun în fața casei, sprijinit în cârja care-i compensa piciorul amputat. Am tras poarta după mine și-am plecat. Nu a mai fost o dată viitoare... Ne povestea despre vremur...

Îmi cade alunecoasă, cu toată forța gravitațională în acțiune și se oprește în bucăți știrbe pe gresia gri. Brațele mele se pierd în mișcări zadarnice, privirea mi se oprește descumpănită lângă bucățile ciobite. Era ultima ceașcă rămasă din primul set cumpărat înainte de a ne muta aici. În ea cafeaua prindea o anumită aromă atunci când, printre aburii aromați, cu mâinile cucerite de căldura pereților calzi,  gândul o lua aiurea spre amintiri ce se iveau în secvente rapide, ca niște săgeți aruncate dinspre trecut, și-mi strecurau  în minte istorii din arheologia noastră sentimentală. Salteaua înghesuită pe care dormeam lipiți unul în celălalt, până am izbutit să ne adunăm rezerve care să ne ajungă de un pat întreg, masa cu cele două scaune, devenite mai apoi patru, la următorul salariu, reșoul cu un singur ochi, pe care încercam rețete italienești, până când ne-a fost livrată mobila bucătăriei. Din toată viata aia a noastră de început, a supraviețuit doar cana ast...

Îi aud tălpile mici călcând moi podeaua. Mânuțele i se opresc pe geamul mare al ușii care separặ dormitoarele de camera de zi. Apoi mă strigă. Un "mama" încă visat, spus cu genele încă îmbrățișate unele în altele. E jocul nostru devenit ritual matinal, în care încercăm să ne luăm o porție cât mai mare din celălalt, sa ne fie destul și belșug, sa ne cruțe de dor pentru mai târziu. În tot ritualul ăsta, după ce multă vreme am încercat să mă iau la trântă cu timpul, să-l dovedesc și să-l ocărăsc pentru cât e de egoist, încerc acum să mi-l fac prieten, să-i arăt că avem nevoie de el, chiar atât de scurt și grăbit cât este.  Pun semnul în carte, cafeaua este încă aburindă, și-l cuprind în braṭe. Capul lui se așează leneș pe umărul meu, bratele lui îmi cuprind gâtul, ochișorii, încă închiși, refuză să-și părăsească somnul. Îl așez pe picioarele mele, fără a-l lăsa din îmbrățișare, ca să-l pot adora mai bine. Perfecțiunea exista și e chiar în bratele mele. A fost mereu ...

Moda nu m-a preocupat niciodată in mod deosebit. Nu sunt o fashion victim, nu urmăresc trenduri și in niciun caz nu-mi schimb garderoba în funcție de sezon. Cred mai degraba într-un stil personal, care se potrivește personalității mele ṣi cu care să mă identific. Cartea mea de vizită, care scoate la vedere nuanțe din ceea ce sunt. Iar ceea ce suntem și simțim se imprimǎ ca un tatuaj asupra stilului nostru. Îmbrac doar haine in care mǎ simt bine, fără a mǎ lǎsa încorsetată de trenduri cu care nu mă identific, culori care nu se potrivesc tenului meu, oricât ar fi ele de la moda  sau croieli care deformează silueta. Îmi plac liniile simple, croiurile lejere, bumbacul, albul și negrul.  Mai mult decât atât, mi se pare o risipă inutilă ca la fiecare sezon să-mi recompun garderoba investind bani în piese  vestimentare cu termen de valabilitate de doar câteva luni, care se vor pierde apoi uitate în șifonier. Am învățat cu timpul să investesc în câteva lucruri ...