Friends, Lovers, and the Big Terrible Thing. Memoriile lui Matthew Perry

Serialul Friends e pentru mine ceva aparte, asta în mare parte pentru că îl asociez cu  începuturile mele în țări străine, când mi-a fost greu, mult de greu, iar momentele alea mi le pansam cu câte un episod cu Monica,  Chandler,  Rachel,  Ross,  Joey și Phoebe. Încă mai fac asta și azi, e junk food ul meu pentru suflet, soluția mea rapidă de îndepărtat nefericirea. Și cum am și eu niște ani, iar momente de criză care cereau tratamente rapide am avut destule, am revăzut între timp episoadele de am și uitat de câte ori. Și tot îmi plac și râd de fiecare dată,  chiar dacă cunosc deja replicile, e încă comedia mea preferată.

Dintre toate personajele,  cel mai haios mi s-a părut Chandler. Se zice că oamenii foarte veseli duc în ei și cu ei multe conflicte și tristețe și se pare că regula s-a adeverit și în cazul lui. Friends, Lovers, and the Big Terrible Thing, memoriile lui Matthew Perry, actorul care îl interpretează pe Chandler, e o carte tristă, poate una dintre cele mai triste pe care le-am citit de ceva vreme, pentru că ceea ce descrie el nu e ficțiune,  ci o luptă pentru viața lui. O luptă cu o dependență care l-a adus foarte aproape de moarte și pe care a încercat să o păstreze secretă față de ceilalți.

Șase mii de întâlniri Alcoolicii Anonimi, patruzeci de ani de terapie,  cincizeci de clinici de reabilitare, paisprezece operații,  o întâlnire față în față cu moartea și o comă de patruzeci de zile. Toate astea le-a primit cadou în lupta lui cu dependența de alcool și opioide.

Alcool a început să consume la paisprezece ani împreună cu doi prieteni din copilărie. Lui i-a revenit o sticlă de vin. S-a simțit atunci atât de liber încât sentimentul acesta a devenit pentru el o destinație. La optsprezece ani bea zilnic.

Cu opioidele a început în urma unui accident pe platourile de filmare când, pentru a putea filma mai departe în ciuda durerilor pe care le avea, a primit de la un medic o tabletă de opioid. S-a simțit atunci ca și cum i-ar curge miere prin vene, a devenit dependent de sentimentul ăsta încât, la un moment dat, ajunsese la cincizeci și cinci de pastile pe zi. Pentru a face rost de doza asta imensă,  pe care nici un medic nu ar prescrie-o vreodată, mima migrene pe la diverși medici în paralel, a fost dispus să facă chiar și un RMN cranian, doar pentru a părea cât mai credibil, sau le cumpăra de la diverși dealeri.

Apoi mai e teama lui de atașament, frica de a nu fi părăsit, așa că, din aproape toate relațiile lui, el este cel care iasă primul. "Încerc să nu mă gândesc prea mult la femeia incredibilă pe lângă care am trecut din cauza unei frici pentru care mi-a luat prea mult timp să o înțeleg. Încerc să nu stau prea mult  în gândurile astea- dacă te uiți prea mult în oglinda retrovizoare,  îți vei lovi mașina."

Cât despre Friends, a știut că rolul acesta ii va schimba viața.  Când a citit pentru prima dată scenariul, a știut că Chandler e chiar el, cel din viața reală, și totuși era cât pe ce să piardă rolul din cauza unui alt contract de care era legat. A fost ultimul venit dintre cei cinci. Vorbește foarte frumos despre ceilalți actori din serial dar și despre îndrăgosteala lui față de Jennifer Aniston, care l-a refuzat și i-a spus că-l vrea doar ca prieten.

Acum, la cincizeci și trei de ani, Matthew Perry a reușit să-și biruie demonii. "Ani de zile am crezut că nu sunt de ajuns, dar acum nu mai simt asta. Acum cred că sunt exact cât trebuie."

E o carte tristă, scrisă de un om aparent vesel, - se simte asta din ironiile lui, și totuși un om ce a purtat multă durere în el. Mi-a plăcut să o citesc.