bucuria că suntem

În dimineața asta e multă zarvă în capul meu. Gândurile mi se înghesuie unele în altele, unele pleacă, dar imediat vin altele care să le ia locul.

M-am trezit devreme, cu poftă de cafea. Am băut-o citind din cartea pe care am început-o acum două zile, așa cum încep cele mai bune dimineți ale mele. Nu e mereu timp pentru așa ceva,  de-asta pun alarma să sune înainte să apară lumina afară. 

M-am așezat apoi pe covor, cu picioarele încrucișate și spatele drept,  așa cum fac în toate diminețile în care lucrurile decurg în orânduială,  și închid ochii. Doamna din aplicația de pe telefon, care își are rostul să cumințească neliniștea din oameni,  îmi spune cu vocea ei blândă să închid ochii și să respir adânc. Fac. Apoi, ca și când ar vorbi direct din mintea mea, aproape sufocată acolo de gândurile mele,  îmi spune să nu-mi fac griji dacă nu le pot domoli, să le las să plece cu fiecare expir lung și calm. 

Îmi place optimismul ei, dar ele s-au prins încăpățânate de mine. Sunt vesele și chicotesc continuu,  chiar îmi place jocul lor, m-au umplut de nerăbdare și chef de viață și nu le mai vreau duse. Sunt pline de voi,  de planuri pentru noi împreună și bucuria că suntem.