minimalismul din farfurie


Îmi place să mănânc. Îmi place mâncarea simplă, în care textura alimentelor este cât mai puțin alterată și în care aromele își păstrează subtilitatea. Știu că felul în care mă simt și că modul în care s-a așezat viața mea se datorează în primul rând alegerilor mele din farfurie. Pentru mine mâncarea este hrană pentru corp și suflet, nu doar un număr fad de calorii. Este sursa prin care corpul meu se poate încărca cu nutrienți, astfel încât să poată fi în cea mai bună formă, plin de energie și sănătate.

La înțelepciunea asta am ajuns călcând pe o cale dureroasă. N-a fost un moft, ci o necesitate. Un drum pe care calc de peste zece ani și care a devenit un stil de viață. Un drum care m-a adus în punctul unde sunt azi, când mă simt mai plină de viață ca oricând, tânără și în echilibru cu valorile mele.

Nu țin diete, nici n-aș avea cum, țin prea mult la libertatea opțiunilor mele, prin urmare constrângerile și restricțiile unei diete s-ar opune brutal felului meu de a fi. Dar am învățat să-mi observ corpul, să simt ce-i face bine și ce-l tulbură, am fost atentă la ce îmi oferă energie sau ce mă epuizează, iar observațiile astea m-au condus spre ceea ce a devenit azi stilul meu de viață.

Îmi place mâncarea simplă, cât mai aproape de starea ei naturală, gătită ușor și ador ierburile proaspete, dacă se poate din cele de pe balconul meu. Am o alimentație pe bază de plante, cu multe fructe și legume, frunze verzi sub formă de salate și smoothie-uri, ocazional ouă și foarte rar pește, iar mâncărurile pe care le gătesc  sunt feluri simple, supe creme, quich-uri, curry sau chifteluțe și deserturi din fructe.

Sunt absolut convinsă că felul în care mâncăm influențează felul în care ne simțim, atât fizic cât și emoțional. Asta este puterea mea. De aici pornește pacea, recunoștința și puterea pe care le simt zi de zi. Și tot de aici își au rădăcinile și toate celelalte decizii pe care le iau zi de zi, de la felul în care aleg să reacționez, la modul în care aleg să-mi petrec timpul, până la oamenii care fac parte din viața mea. Și sunt tare recunoscătoare pentru asta.

Simt că sunt într-un punct de echilibru. A fost un drum lung până aici și deloc ușor. Dar sunt foarte mândră de determinarea pe care am avut-o, de răbdarea și perseverența cu care mi-am susținut alegerile. S-a meritat din plin.



sursa foto: unsplash.com






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

cu glicemia la dresaj

ce se întâmplă cu hormonii noştri

Hipocrate știa deja