de ce am renunțat la lactate, zahăr și carne

Când îmi aduc aminte de mine, cea de acum unsprăzece ani, mi se face milă. Eram un copil dezorientat, temător și epuizat. De fapt, ordinea corectă era asta: eram epuizată de gărzi și nopți nedormite, ceea ce mi-a adus anxietate și mi-a furat curajul. La exterior nu păream deloc așa,  eram tânără și păream sănătoasă, încrezătoare și eram apreciată. Pe interior însă, eram obosită, anxioasă și cu foarte puțină stimă de sine, dornică să-i mulțumesc pe toți, ca să primesc validare.

Nu știam să mă iubesc. Supraviețuiam, nu trăiam, iar corpul meu, de care trăgeam fără milă, a clacat. Mă târam prin viață. Acela a fost momentul cel mai de jos al vieții mele.

Într-un moment de conștientizare, pentru care sunt nespus de recunoscătoare, mi-am privit sincer viața. Aveam 31 de ani și eram epuizată. Am știut că dacă nu schimb calea, e imposibil să schimb destinația.

Stresul era biciul care îmi epuiza rezervele. Corpul îmi spunea asta prin toți porii, iar eu mă făceam că nu văd. Mâncam pe apucate, multe prostii, dulciuri și prăjeli și evident, cartofi prăjiți, preferații mei. Știam că stresul n-am cum să-l evit, face parte din meseria mea, dar pot schimba perspectiva mea în fața lui. Dar asta e o muncă pe termen lung, nu se întâmplă de azi pe mâine, are nevoie de anduranță. Exista, însă, altceva unde puteam interveni imediat: hrana. Am început să privesc mâncarea cu alți ochi, nu doar ca o sursă de calorii, ci ca rezervorul energiei mele. Am introdus multe crudități în alimentație, multe fructe, legume verzi, cereale integrale, în special de felul celor fără gluten, am scos zahărul, carnea și lactatele, am citit mult, am căutat informații, am testat, m-am observat. În câteva săptămâni m-am simțit alt om, înnoit, cu alte perspective, cu un alt fundament. De aici a pornit noua mea viață.

De ce fără zahăr, lactate sau carne? Pentru că, pentru digestia lor, organismul consumă multă energie, iar eu aveam nevoie să-mi umplu rezervorul. A fost alegerea mea să renunț complet la ele, nu e absolut necesar să le scoateti cu totul din alimentatie, decât dacă vă simțiți la fel de storși precum mă simțeam eu. Încercați, observați-vă corpul, îndrăzniți.

Există un aspect aici, cel al timpilor de digestie.  Cel mai ușor sunt digerate fructele și legumele proaspete. Ele nu consumă decât foarte puțină energie pentru a fi digerate, în schimb, în 30 de minute, maxim o oră, toți nutrienții sunt deja absorbiți în sânge. La polul opus sunt carnea și produsele lactate. Din cauza faptului că sunt alimente foarte dense, e nevoie mai întâi ca multă energie să fie investită în digestia lor, ca doar apoi, când acest proces este pe sfârșite, corpului să-i fie furnizată energie. Știm cu toții diferența între cum ne simțim după ce mâncăm o banană sau o friptură cu cartofi prăjiți.

Dacă consumăm prea multe produse care au nevoie de multă energie în procesul de digestie și prea puține din cele proaspete și ușor de digerat, corpul nostru ajunge pe minus,  rămânându-i prea puțină pentru întărirea sistemului imun, regenerarea celulară, curățirea corpului. Și mai este un alt aspect, inflamația, despre care am scris mai multe aici. Toate cele trei grupe alimentare favorizeaza inflamația. Și pe lângă toate asta, mai sunt și hormonii de creștere, sexuali și de stres, antibioticele și grăsimea saturată pe care le introducem mai mult sau mai puțin conștient în noi, o dată cu carnea și produsele lactate.

Există o frică mare în oameni că vor fi carențați în proteină. Dar știm azi că avem nevoie de aminoacizi, nu de proteină integrală, care nu e decât o înșiruire de aminoacizi. Dar nu există fruct, legumă,  cereală sau sămânță pe lumea asta în care să nu avem toate cele trei feluri de macronutrienți (proteine, carbohidrați și grăsimi) împachetate laolaltă, doar proporția fiecaruia diferă.

Ei bine, când vine vorba despre zahăr, el nici măcar nu există în natură, nu sub forma asta. Zahărul este un produs lipsit de nutrienți, iar asta îl face străin corpului nostru, generează inflamație și crește secreția de insulină, ceea ce ne accelerează îmbătrânirea.

E un sentiment minunat să te simți bine în pielea ta, să ai energie, să simți bucurie în lucruri mici și să simți că deții controlul vieții tale. Sunt recunoscătoare pentru luciditatea și curajul pe care l-am avut, chiar în starea aceea de pustiu în care mă aflam. Știu că pornind de-acolo, viața mea s-a conturat altfel. Copiii mei au șansa să facă altfel, avându-mă pe mine ca exemplu. Când ne privim în ochi, în momentele alea în care fiecare dintre noi are nevoie de o încurajare, le spun să nu le fie frică. Să creadă în ei și să acționeze doar în armonie cu ceea ce sunt. Asta e cea mai mare putere pe care o poate avea un om. 

sursă foto: unsplash.com