să facem din ordinar ceva extraordinar

 


Uneori doar supraviețuim. Alergăm prinși în cursa rutinei de zi cu zi, zilele trec una după alta, dar noi ne mișcăm mai departe, aproape inconștienți la ceea ce facem. Apoi realizăm că viața trece pe lângă noi, sau noi pe lângă ea, dar chiar acolo, în mijlocul ei, nu suntem mai deloc. Vrem să fugim atunci. Undeva, departe de rutina zilnică, spre locuri și experiențe extraordinare, să simțim și noi că viața are și părți frumoase.

Am fost în locuri grozave în care, însă, m-am simțit fadă. Și am amintiri în care îmi țin copiii în brațe, sunt nedormită, încă în pijamale, poate cu urme de lapte pe ele și mă simt cea mai norocoasă și fericită femeie din lume. Sau reuniunile de familie din curte de la bunica, cu noi toți împreună, veri, unchi și mătuși, hambarul plin cu fân și apa rece din pârâul din spatele grădinii, în care mă simțeam cel mai norocos și liber copil din lume.

Perspectiva din care ne privim viața și prezența cu care o trăim, aduc sens vieții noastre. Orice din ceea ce ni se întâmplă în fiecare zi poate deveni special, dacă ne oprim mintea și ne deschidem ochii. Răsăritul, o masă luată alături de oameni dragi, telefonul dat unui prieten sau unui părinte, gătitul, o plimbare în seară sau o carte bună, toate sunt surse de recunoștință și bucurie, nu motive de frustrare și neajunsuri. Intenția pe care o punem atunci când vrem să facem ceva, schimbă valoarea experienței.

Sunt în cel mai frumos moment al meu. Am pierdut multe pe parcurs, și ani, și oameni, pe tata - pârghia fără de care credeam că viața mea își pierde direcția. Și totuși, în ciuda tuturor acestor lipsuri, viața mea e plină de sens. Sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce face parte din viața mea, pentru toate momentele mărunte care ne aduc bucurie și ne apropie, pentru toți oamenii care îmi sunt aproape, pentru mine, așa cum știu să mă privesc azi.

Am învățat multe până acum și continui să pășesc cu ochi curioși, pe drumul ăsta care se deschide în fața mea. Avem un singur corp și o singură viață. Cu cât suntem mai conștienți de asta, cu atât nu vom lăsa viața să ne scape, ci o vom onora plini de recunoștință prin alegerile pe care le facem.


sursă foto: unsplash.com






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

cu glicemia la dresaj

ce se întâmplă cu hormonii noştri

Hipocrate știa deja