mâncarea nu este despre calorii

 

Mâncarea ne cam sperie. Prea rar ne bucurăm pur și simplu de ea, prezenți în energia pe care ar trebui să ne-o ofere. În schimb, ne pune în încurcătură, ne stresează chiar, mai ales când mintea pornește automat să calculeze calorii și să cântărească nutrienți. Am pierdut firescul și bucuria unui ritual ce ar trebui să ne energizeze, să ne liniștească și să ne încânte simțurile, când de fapt, acesta și este rostul ei, de a ne încărca cu energie prin toți micro- și macronutrienții pe care ni-i oferă.

Dar, așa cum ne place nouă oamenilor, n-am putut să stăm de-o parte și ne-am apucat să complicăm lucrurile. Ne-am pus pe procesat și supraprocesat, pe prăjit și degresat, am secătuit de minerale și vitamine crezând că rafinăm, am sărat peste măsură și îndulcit, încât am pervertit gustul firescului. Am crezut că natura are nevoie de perfecționare, că nu ar fi de-ajuns cum e ea și am tot ajustat-o până când i-am scos fibrele și mineralele, i-am distrus enzimele și vitaminele. Iar felul acesta de mâncare moleșită ne-a devenit hrană. Nici nu e de mirare astfel că suntem tot mai secătuiți de energie, că o luăm la vale debusolați fizic și emoțional, timp în care, paradoxal, ne rotunjim în abundență.

Cred că acesta e și marele paradox al vremii noastre: suntem niște supraalimentați flămânzi și subnutriți de vitamine, iar asta ne face din ce în ce mai bolnavi încă de tineri.

Vestea bună e că nu trebuie să fim perfecți, ar fi de-a dreptul plictisitor. Și ajută și dacă ne relaxăm puțin, dacă învățăm să mai și râdem de viață și ne lăsăm purtați în frumusețea ei fără a încerca să controlăm totul. Asta ne-ar împăca, în primul rând, cu noi înșine, ne-ar îmblânzi, ne-ar face să ne prețuim și să ne ascultăm mai mult. Ne-ar vindeca de teamă, anxietate și de o luptă continuă pe care o ducem cu corpurile noastre.

Mâncarea ar trebui să fie simplă, așa cam cum e totul în natură, ar trebui să ne energizeze, nu să ne lase epuizați și să aducă fluiditate în energia corpului nostru, nu anxietate sau depresie.

Dacă ne gândim un pic la energia pe care o simțim după ce mâncăm o salată de fructe sau la cât de epuizați suntem după un burger cu cartofi prăjiți, știm sigur care e felul de mâncare care ne hrănește cu adevărat.

Relaxați-vă. Nu spun că trebuie să mâncăm numai salate și fructe, cu toate că, la modul ideal, cea mai mare parte din hrana noastră ( cam 80%) cam asta ar trebui să fie, la care am adăuga semințe, leguminoase și cereale integrale. Dar tocmai am spus mai sus că nu-i musai să fim perfecți.

Sunt doi piloni după care putem să ne orientăm când ne alegem mâncarea: aportul nutrițional și reacția pe care o produce în corpul nostru.

E important ca cea mai mare parte din ceea ce mâncăm să fie o hrană alcalinizantă, cu o densitate mare de nutrienți pe numărul de calorii. Iar asta găsim atât de ușor în natură, în toate chestiile alea verzi și colorate de care am pomenit mai sus, pe care ar fi fain și sănătos să le consumăm în starea sau aproape de stare lor naturală. Ele ne hrănesc corpul cu enzime, vitamine, minerale, antioxidanți și tot felul de fitonutrienți, care ne energizează, ne învigorează corpul și aduc coerență în celulele din corpul și mintea noastră.

În schimb, mâncarea supraprocesată, produsele de panificație, dulciurile, mâncarea prăjită sau o cantitate mare de produse animale în dietă, aduc un aport sărac de micronutrienți, sunt greu de digerat, ceea ce înseamnă că folosesc foarte mult din energia corpului nostru pentru a fi digerate și lasă și multe reziduuri în urma lor, care încarcă organismul, îl epuizează și îl îmbătrânesc.

Poate credeți că așa ceva e greu de transpus în practică, dar mici ajustări pot aduce efecte mari: Consumați înainte de fiecare masă o salată de crudități sau frunze verzi, consumați alimente în forma lor integrală și nu mai cumpărați chestii supraprocesate, dați la schimb dulciurile pe fructe ( fructele e bine să fie consumate pe stomacul gol sau la cel puțin o oră distanță față de alte alimente), reduceți consumul de produse animale la două, maxim trei, zile pe săptămână. Nu-i chiar atât de rău, nu-i așa?

Când corpul e încărcat de nutrienți, dispar poftele, letargia, greutatea se ajustează de la sine, iar corpul și mintea se transformă pur și simplu în cea mai bună variantă a noastră. Iar noi chiar asta merităm.

Sursă foto: https://unsplash.com/@danielcgold