nu moderația e calea

 

Cred că nu voi fi pe placul multora cu această opinie, dar parte a procesului de a deveni adulți este și acela de a asculta altfel de păreri, unele aflate poate de partea cealaltă a palierului pe care ne trăim viața și cu care am crezut că nu vom rezona vreodată. Dar dacă avem răbdarea și curiozitatea de a ne opri asupra lor și de a le digera, ne pot deschide noi viziuni, ne pot face să ne reevaluăm și să ne reorganizăm alegerile care decid viața noastră. Se prea poate și să nu fim de acord cu ele, e la fel de bine și așa. În acest caz rămâne doar o altă perspectivă, iar acceptarea ei neutră, nu face decât să ne sporească toleranța față de un alt fel de opinii. Indiferent care din cele două va fi reacția noastră, ea ne va ajuta, sigur, să creștem.

Trebuie să mâncăm puțin din toate -este propoziția care declanșează instinctiv în mine o reacție de apărare. Prima dată când m-a izbit puternic în față a fost pe vremea când copilul mare avea vreo doi ani. Eram în vizită la cineva, pe masă erau cartofi prăjiți, tot felul de croissanturi și băuturi carbo-gazoase în culori de maro și galben, știți voi la care mă refer. Copilul se holba la ele ca la ozn-uri, el știa că pe lume există doar apă, cacao ( o trișam și pe asta cu carob și lapte de ovăz) și lapte de mamă. Am ales apa, dar vai, se poate?, copilul trebuie să guste din toate, cu moderație și puțin din fiecare - ne sfătuia gazda. Sigur auzisem replica asta și până atunci, poate oi fi scăpat-o și eu pe gură altora, dar în momentul acela, într-un moment de puternică conștientizare, i-am chiar priceput sensul. Cât de greșită putea să fie....

Să gustăm puțin din toate e greșit. Așa cum nu-i musai să tragem dintr-o țigară,  fie chiar și numai de două ori pe zi, cum nu-i absolut obligatoriu să acceptăm cuvinte de ocară, că ce mă, hai că n-au fost decât două înjurături micuțe sau, cum nu e neapărat musai să bem alcool. Oh, dar stai, că vinul roșu are resveratrol, care e  bun pentru sănătate, e plin de antioxidanți. Așa și este. Doar că acest resveratrol îl poți lua liniștit mâncând struguri negri sau roșii, scutind astfel efectul toxic pe care îl are alcoolul asupra celulelor hepatice. Da, chiar și numai un pahar de vin este toxic pentru ficat. Asta nu înseamnă că nu putem bea din când în când un pahar, dar asta tot nu îl transformă în ceva de care corpul nostru are obligatoriu nevoie.

La fel e și cu zahărul. Zahărul, în forma lui rafinată, nici măcar nu există în natură. L-am îmbrobodit noi și l-am băgat în tot ceea ce poate fi consumat de o ființă umană, încât am devenit dependenți de el. Și fiindcă corpul ni-l cere, mai ales creierul care e dependent de dopamină, mai ales din aceea ce se obține ușor, ne ascundem slăbiciunea sub ideea că o bucățică de ciocolată nu omoară pe nimeni. Nu, nu omoară, dar știm cu toții că nu e vorba doar de o bucățică. E ciocolată, prăjitură, jeleuri, gogoși, sucuri, bomboane. La ciocolată am și eu o slăbiciune; când dau iama în ea, nu mă las cu una cu două, sub patru bucăți nici nu stau la discuții. Noroc că am asemenea porniri doar tare rar, iar zahăr sub altă formă nu consum deloc.

Să revenim, deci. :) Oare care e puținul ăla din hidrocarburile ieșite de pe țevile de eșapament de care avem nevoie? Sau puținul de nitrați, nitriți, pesticide, insecticide, mercur sau aluminiu cu care suntem ok să pătrundă în corpul nostru? Sau care e minumul de droguri pe care îl putem consuma? Vedeți, nu moderația e soluția. Iar limitele moderatului sunt atât de flexibile pe cât de mare e slăbiciunea noastră. Pentru cineva puținul poate însemna o dată pe zi, pentru altcineva o dată pe lună, iar pentru altul de două ori pe an.

Conștientizarea este cheia, nu moderația. Ea ne deschide ochii, ea ne face să creștem, ea ne schimbă viața.

Așa că nu avem nevoie de mezeluri, alcool, zahăr rafinat, insecticide, pesticide, prăjeli, făină albă și alimente supraprocesate și sleite de nutrienți, nici de băuturi energizante, băuturi carbogazificate fie ele maro, galbene sau albe, nici de conservanți, carne zilnic, chipsuri sau țigări. Chiar nu avem. Iar dacă totuși alegem să le consumăm, că deh, suntem cu toții victimele slăbiciunilor noastre, e un mare pas dacă ni le asumăm, fără a ne transforma în victime ale slăbiciunilor noastre considerându-le firescuri, ci tratându-le ca atare, ca excepții ale unor alegeri conștiente.

Foto: http://unsplash.com