să vorbim un pic despre inflamație

Atunci când ne tăiem, când ne lovim sau facem o entorsă, în corpul nostru se declanșează inflamația. Roșeața, căldura și umflătura care apar la nivelul zonei afectate reprezintă încercarea corpului de a repara leziunea.

Dacă am privi această reacție sub lentilele unui microscop, am vedea cum celulele din zona afectată produc niște mediatori chimici care trimit semnale întregului corp și semnalizează că ele se află în pericol. Acești mediatori sunt prostaglandinele și citochinele, iar ajutorul venit din partea corpului este o reacție inflamatorie. Datorită ei, vasele de sânge din jurul zonei afectate se dilată, astfel încât fluxul sangvin să sporească,  ceea ce favorizează ca în această zonă să ajungă din plin toate substanțele necesare pentru vindecare.

Apoi se activează leucotrienele, alți mesageri, care cresc permeabilitatea vaselor sangvine și atrag celule imune în zona lezată. Fluide conținând celule imune inundează zona, iar asta determină umflarea zonei respective, care și stimulează terminațiile nervoase din zonă, iar ele transmit semnalele dureroase creierului. Când corpul semnalizează că zona afectată este îngrijită, după ore sau zile, corpul va trimite în zona respectivă chimicale antiinflamatorii care să o repare.

În mod normal, această reacție ar trebui să fie una cu circuit închis: leziune-inflamație-reacție antiinflamatorie, ca apoi corpul să se liniștească și să revină la starea inițială. Dar ce ne facem când această reacție nu se oprește, când ea stă aprinsă ca o flacără de veghe și ne solicită continuu organismul. Stilul nostru de viață poate produce în corpul nostru o reacție cronică inflamatorie, ceea ce înseamnă un sistem imun aflat continuu în alertă, activat ca o flacără de veghe,  iar aceasta determină în timp un răspuns haotic și o epuizare energetică a corpului nostru. Acum devine lesne de înțeles de ce această inflamație cronică este sursa tuturor afecțiunilor cronice cu care ne confruntăm, de la boli cardiovasculare, diabet, boli reumatice și îmbătrânire prematură, până la demență și cancer.

Dacă aveți dureri articulare cronice, dureri de spate, dacă beți în mod regulat alcool sau fumați, dacă nu dormiți destul sau vă confruntați cu stres cronic, sau dacă suferiți de eczemă, psoriazis sau acnee, sigur vă confruntați cu un nivel crescut de inflamație în corp.

Sursele care declanșează acest răspuns inflamator cronic sunt legate mult de stilul nostru de viață. În funcție de alegerile pe care le facem zi de zi influențăm nivelul de inflamație pe care îl declanșăm sau nu în corpul nostru.

Fumatul și aerul poluat sunt printre cele mai nocive surse de radicali liberi, declanșatori clari al inflamației cronice. De fiecare dată când fumul de țigară pătrunde în plămâni, irită alveolele, ceea ce la nivel de răspuns imun arată ca o tăietură și declanșează toată seria de reacții inflamatorii pe care am descris-o un pic mai sus. Iar această reacție se declanșează cu fiecare țigară consumată sau aer poluat inhalat, zi de zi, fără pauză.

Mâncarea, din nou mâncarea dar, în funcție de ceea ce mâncăm, contribuim în mod activ la câtă inflamație îi oferim pe pâine integrală corpului nostru. Zahărul rafinat, făina albă, produsele supraprocesate, lactatele, prăjelile și o alimentație foarte bogată în grăsimi rele stârnesc inflamația. În schimb, fructele și legumele proaspete, frunzele verzi și grăsimile bune din nuci, semințe și avocado, o reduc.

Ideea generală este să consumăm cât de puțin sau chiar deloc dacă se poate din produsele cu efect proinflamator, și fără reținere din celelalte.

Cum de reușesc zahărul, făina albă sau alimentele suprarafinate să stârnească o reacție inflamatorie? Păi, în urma procesului de rafinare, majoritatea, dacă nu chiar toți nutrienții sunt eliminați. Practic, din produsul integral nu rămâne decât o substanță sărăcăcioasă, fără nutrienți, pe care corpul nu o poate recunoaște. La un nivel mai simplist, aceasta este percepută de organism ca un intrus, pe care vrea să îl elimine, ceea ce stârnește sistemul imun să declanșeze o reacție inflamatorie.

Într-un mod asemănător stă treaba și cu produsele lactate. Molecula de cazeină (proteina din lapte) este mult prea mare ca structură, comparativ cu cea din laptele de mamă, produsă de natură special pentru intestinul nostru. Din cauza dimensiunii sale, ea nu poate fi digerată în mod corespunzător, corpul nostru nu o recunoaște ca atare și-și declanșează reacția inflamatorie pentru a o elimina. În plus, laptele vine la pachet și cu mulți hormoni, antibiotice, pesticide, dar și grăsimi saturate, bogate în acizi omega-6, care stârnesc și ei inflamația cronică. Pentru că acizii omega-6 sunt bogați în acid linoleic care, în urma procesului de digestie se transformă în acid arahidonic, o substanță proinflamatorie.

Dar cum rămâne cu carnea? Ei bine, și carnea conține mulți acizi omega-6, mai ales cea provenită de la animale hrănite preponderent cu grâne. Animalele hrănite cu iarbă conțin mai mulți acizi omega-3 decât cealaltă, dar și aici măsura e importantă. Se pare că în alimentația vestică consumăm prea mulți acizi omega-6, cam de 15 ori mai mulți acizi omega-6 comparativ cu acizii omega-3, când raportul ar trebui să fie sub 5:1.

Sănătatea colonului nostru este un factor determinant atunci când vorbim despre starea de inflamație cronică care ne epuizează corpul. Despre asta am scris un întreg articol, pe care îl puteți găsi aici. Pe scurt,  hrana pe care o consumăm influențează calitatea bacteriilor noastre intestinale, calitatea mucoasei colonului și, prin urmare, calitatea absorbției nutrienților la nivel intestinal. Când ele nu sunt în echilibru, apare inflamația cronică.

Greutatea în exces este per se un declanșator al inflamației cronice, prin faptul că celulele încărcate de grăsime eliberează mediatori chimici care ne pun corpul în încurcătură, făcându-l să creadă că se află în pericol, declanșând astfel lanțul reacțiilor inflamatorii.

Stresul cronic și un somn insuficient sau de proastă calitate slăbesc în timp suprarenalele, cele responsabile de producția de cortisol, atât de necesar în reacția acuta la pericol. Doar că, atunci când cortisolul este secretat continuu, fiindcă corpul nostru nu poate face diferența între stresul acut și stresul cronic, suprarenalele ajung efectiv stoarse, iar cortisolul produs își pierde forța de a contracara inflamația.

Și totuși, ce putem face să diminuăm acest răspuns inflamator, această stimulare imună haotică? O mâncare cât mai aproape de firesc, integrală, cu multe fibre și bogată în antioxidanți, legume crude, frunze verzi, grăsimi bune din nuci și semințe, ulei de măsline sau cocos, fără uleiuri procesate, grăsimi trans din biscuiți, sărățele sau margarină, fără zahăr rafinat, ci fructe dulci și proaspete, mai puțină carne și lactate, fără tutun, alcool doar ocazional, un somn suficient, de calitate, mișcare, socializare bună,  meditație, exerciții de respirație, tot ceea ce ne ajută să ne controlăm hiperreactivitatea și un stil de viață concentrat mai mult pe a fi și nu pe a avea. Cam multe, nu-i așa? Dar chiar dacă nu ne ies toate, important e să știm spre ce ne îndreptăm. Micile schimbări spre mai bine pe care le facem în fiecare zi, ne va trasa tot mai vizibil liniile care ne vor ghida drumul pe care ne dorim să mergem.

sursă foto: unsplash.com