cu totul

E bine să lași urme curate în urma ta, copile. Mișcă inimi în acel fel în care ele vor înflori chiar și numai când un fior firav le va aduce aminte de tine. Învață să îndrăznești, curajul te eliberează de regrete și te scapă de amărăciunea unui etern "cum ar fi fost, oare?". Intră în viață cu totul, simte fără frică, va fi și durere, sunt sigură, dar și multă bucurie, așa că intră cu totul în ea, fără jumătăți de măsură ca să nu trăiești doar pe jumătate. Ar fi păcat să-ți ofilești sufletul de frică, înainte de vreme. Iar când va durea, plângi în voie, lasă-l să se vindece, iar apoi dezlipește ocara de pe suflet, ca să nu-ți trăiești viața tot opintindu-te în ea. Îndrăznește copile, e cel mai autentic fel de a umbla prin viață și lasă frica pentru cei ce așteaptă mai puțin de la ea. E singura pe care ai primit-o, n-ai cerut-o, știu, dar spune și tu, nu-i așa că n-ai vrea să o lași să fie degeaba? Iubește cu totul, ca și cum n-ar mai fi un mâine. Pe mâine îl vei trăi la timpul lui. Nu-ți fie frică, te vei descurca. Nu uita că ai tinerețea în tine și din asta îți iei puterea. Și încă ceva: nu o socoti înșirându-ți anii din viață, ci numără-i mai degrabă pe cei dinăuntrul tău. De ei trebuie să ai grijă ca să nu îmbătrânești vreodată.