despre oameni

 


S-a strecurat printre oameni uitarea. Uitarea de bine, de frumos, uitarea de joacă. Sunt prea încruntați oamenii. Nu-și mai găsesc zâmbetul, iar dacă totuși reușesc să și-l pună pe față devin niște caraghioși. Nu ți se pare? Niște inimi încruntate cu o grimasă zâmbăreață pe față. Doar o simulare.

Oamenii nu mai știu să asculte. Vorbesc repede și tare, de obicei despre ei. Pentru ceilalți nu mai este răbdare, nu mai este timp. Se ocărăsc și bârfesc prea mult, cu vorbe rele, iar cuvintele frumoase  se veștejesc, risipite în derizoriu. 

Oamenii nu mai visează. Nici pace, nici liniște, nici astâmpăr, nici idealuri. Trăiesc confuzi și încrâncenați, pârjoliți de frici și preocupați. Vor să adune mult și repede. Sunt fără timp și mereu pe grabă. Adună lucruri, grămezi de lucruri. Sunt de nimic toate, fiindcă mereu va exista mai bine, mereu se va putea mai mult.

Oamenii știu să zâmbească. Știu și să asculte, și să viseze. Doar că uită uneori.



Foto: http://mauro-mora-31-pOduwZGE-unsplash

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

cu glicemia la dresaj

ce se întâmplă cu hormonii noştri

Hipocrate știa deja