ploaie

Ploaia lovea furioasă pământul. Eram doar noi doi și potopul de apă. Mi-am cufundat gândul în izul moale, ce curgea înspre cer din asfaltul fierbinte. Era cald în jur și în brațele tale. Cerul și-a aruncat jalea pe case, pomi și dealuri, a lăsat-o să curgă pe umbrelele triste ale oamenilor grăbiți. Apoi a tăcut. De-asupra noastră s-a deschis dintr-o dată albastrul, tu ți-ai ascuns fața în părul meu tânăr și mi-ai șoptit în ureche că-ți place mai mult tăcerea. Și mirosul crud de iarbă tăiată.

sursa foto: unsplash.com