prin infinitul timpului

E umbră sub cerul de deasupra mea.
Un iz răcoros de primăvară îmi atinge pielea.
Sub ea simt dorul de tine...
Ce bine că oamenii reușesc să se iubească
Chiar și la o tinerețe distanță.
Ce bine că oamenii nu uită,
Chiar dacă între ei se suprapun alți oameni,
Chiar dacă timpul le curge și le numără anii,
Prin linii pe care le zgârie pe piele.

E răcoare pe pământul de sub picioarele mele
Și totuși, un miros cald de tinerețe îmi atinge pielea.
Pe ea îți simt brațele, privirea și respirația caldă.
Am știut că mă vor regăsi
Chiar și prin infinitul timpului.